Triumviratul Nicolae Steinhardt-Petre Țuțea- Richard Wurmbrandt sunt lapis philosophorum secolului XX. Petre Țuțea, se evidențiază în acest context printr-un patriotism înflăcărat (absolut) ieșit din comun. Ca să te numeri printre ucenicii săi trebuie să îndeplinești de fapt, o singură și grea condiție: să fii român.
“- Eu am vrut să mă sinucid…(Este vorba de perioada pușcăriilor comuniste)
- Poate că exact asta se dorea.
- …dar n-am avut curaj. Nu am vrut, nu curajul fizic, ci pe cel metafizic. N-am vrut să-l ofensez pe Dumnezeu.
- În ce trăsătură a poporului român ar trebui să credem, ce ar trebui să construim mai departe? Înzestrarea, inteligența, bunătatea, noblețea, ce anume credeți…?
- Eu am făcut numai bine în viața mea. Dacă venea un om prăpădit și mă găsea că am luat salariul, îl împărțeam cu el. Am făcut 13 ani de temniță. Am crezut că mă duc pe front, să mor cu arma în mână și nu mi s-a permis.
- Cuvântul dumneavoastră, înțelepciunea dumneavostră au fost tot o armă, nu?
-Nu, doamnă, eu sunt un om nerealizat. Așa sunt eu.
- Ce socotiți un om realizat?
- Eu am vrut să legiferez, nu să fiu pușcariaș.
- Dar pușcăria este numai un segment, o perioadă din viața dumneavoastră, nu e întreaga viața. Ne-au rămas atîția ani ai dumneavoastră pentru, să zicem, gloria poporului român.
- Eu pentru poporul român mă las împușcat acum, la zid, acolo… Dacă e nevoie, pentru poporul român mă las împușcat când vrea el. Mai mult nu pot să ofer poporului român, decât viața mea. Am cerut să mor pe front și, un dobitoc, nu știu cum îl cheamă, a spus că n-am onoare, fiindcă am fost un om de dreapta.
- Ce înseamnă un om de dreapta?
- Român absolut, asta înseamnă.
- Cum vă rugați lui Dumnezeu?
- Cu umilință ! Și cu “Tatăl nostru”. Numai față de Dumnezeu și de neamul romănesc mă simt nimic, cu toate că am fost în vârful generației mele, înaintea lui Mircea Eliade.”
În clipa morții ultimele cuvinte ale lui Petre Țuțea au fost: “Doamne Isuse Hristoase, ai milă de mine !”

Tin sa precizez inca de la început că nu sunt un misogin si nici nu agreez caracterul extatic dus la extreme de doamnele si domnisoarele secolului XXI. Astept cu nerabdare comentarii picante, decente…





“Întraţi prin poarta cea strâmtă, că largă e poarta şi lată calea carea duce în perire şi mulţi sânt carii într printr-însa. Că strâmtă easte poarta şi îngustă calea carea duce în viiaţă şi puţini sânt carii o află pre dânsa”