Ultimul dialog …

Triumviratul Nicolae Steinhardt-Petre Țuțea- Richard Wurmbrandt  sunt lapis philosophorum secolului XX. Petre Țuțea, se evidențiază în acest context printr-un patriotism înflăcărat (absolut) ieșit din comun. Ca să te numeri printre ucenicii săi trebuie să îndeplinești de fapt, o singură și grea condiție: să fii român.

“- Eu am vrut să mă sinucid…(Este vorba de perioada pușcăriilor comuniste)

- Poate că exact asta se dorea.

- …dar n-am avut curaj. Nu am vrut, nu curajul fizic, ci pe cel metafizic. N-am vrut să-l ofensez pe Dumnezeu.

- În ce trăsătură a poporului român ar trebui să credem, ce ar trebui să construim mai departe? Înzestrarea, inteligența, bunătatea, noblețea, ce anume credeți…?

- Eu am făcut numai bine în viața mea. Dacă venea un om prăpădit și mă găsea că am luat salariul, îl împărțeam cu el. Am făcut 13 ani de temniță. Am crezut că mă duc pe front, să mor cu arma în mână și nu mi s-a permis.

- Cuvântul dumneavoastră, înțelepciunea dumneavostră au fost tot o armă, nu?

-Nu, doamnă, eu sunt un om nerealizat. Așa sunt eu.

- Ce socotiți un om realizat?

- Eu am vrut să legiferez, nu să fiu pușcariaș.

- Dar pușcăria este numai un segment, o perioadă din viața dumneavoastră, nu e întreaga viața. Ne-au rămas atîția ani ai dumneavoastră pentru, să zicem, gloria poporului român.

- Eu pentru poporul român mă las împușcat acum, la zid, acolo… Dacă e nevoie, pentru poporul român mă las împușcat când vrea el. Mai mult nu pot să ofer poporului român, decât viața mea. Am cerut să mor pe front și, un dobitoc, nu știu cum îl cheamă, a spus că n-am onoare, fiindcă am fost un om de dreapta.

- Ce înseamnă un om de dreapta?

- Român absolut, asta înseamnă.

- Cum vă rugați lui Dumnezeu?

- Cu umilință ! Și cu “Tatăl nostru”. Numai față de Dumnezeu și de neamul romănesc mă simt nimic, cu toate că am fost în vârful generației mele, înaintea lui Mircea Eliade.”

În clipa morții  ultimele cuvinte ale lui Petre Țuțea au fost: “Doamne Isuse Hristoase, ai milă de mine !”

Campionat de misoginisme “cu cap”

Tin sa precizez inca de la început că nu sunt un misogin si nici nu agreez caracterul extatic dus la extreme de doamnele si domnisoarele secolului XXI. Astept cu nerabdare comentarii picante, decente…

“Femeia este un animal cu par lung si idei scurte”

“Femeia ar trebui sa se ocupe numai de interior; trebuie hranite bine, imbricate correct, chiar frumos dar tinute in afara societatii” Arthur Schopenhauer

“Femeile, in general, nu iubesc nicio arta, nu se pricep la niciuna, nu au nici un geniu.” Jean Jacques Rousseau

“Femeia a fost a II-a greseala a lui Dumnezeu, conform naturii fiecare femeie este un sarpe ” Friedrich Nietzsche

“Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rînd le iubesti pentru farmecul lor, si în al doilea rînd le iubesti pentru că fac oameni.” Petre Tutea

“Femeile sunt ca trandafirii ale caror flori frumoase, dupa ce abia s-au deschis, se si ofilesc” William Shakespeare

“Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume”. Enriyeu Castaldo

“Cind femeile nu mai stiu ce sa faca, se dezbraca. Si acest lucru e probabil singurul lucru bun pe care il pot face. ” Samuel Beccaett

Marea intrebare, la care nu stiu sa raspund in ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este urmatoarea: “Ce vrea de fapt o femeie?” Sigmund Freud

“Femeia e o fiinta slaba, victima a fiziologicului ei, orientabila dupa barbat, care trebuie s-o ocroteasca si sa-i imprumute personalitatea lui”. – George Calinescu

“Femeia nu-ti iarta nicio inocenta, precum viata – nicio luciditate”. – Emil Cioran

Nietzsche a murit, semnat Dumnezeu

Lucrarea “Antichristul” a vazut lumina tiparelor in anul 1901,  iar in Romania a putut fi citita doar dupa anul 1920. Acest volum este de fapt ultimul  pe care a reusit sa il termine Nietzsche inainte de a muri. Filosoful spune despre cartea sa “Antichristul” ca este o incercare a unei critici a crestinismul, si asa si este !

Filosoful Friedrich Nietzsche (1844-1900) este reţinut în mentalul colectiv prin celebra blasfemie: “Dumnezeu a murit” (O.D). Fiu de pastor lutheran, a murit la frageda varsta de 56 de ani damnat de propriile-i ideologii.  Neegalabilul, supraomul, filosoful sec XIX … a fost gasit pe strada, dezorientat,  plangand si imbratisand un cal.

Pe langa numeroasele jigniri aduse la adresa crestinilor, Nietzsche il mai numeste pe crestin: animalul casnic, animalul de turma, animalul bolnav. Pentru el mila, iertarea, dragostea, pacatul, mantuirea sunt doar actiuni imaginare la fel ca si lumea aceasta.

Motivul pentru care scriu acest articol este urmatorul: “Preotul – acest tagaduitor, acest calomniator si otravitor conteaza drept o specie superioara de om ?” insotit de urmatoarea afirmatie “ Protestantismul este paralizie pe de o parte, paralizia crestinismului, pe de alta parte, a ratiunii “.

Cea mai mare blasfemie adusa de Nietzsche in toate scrierile sale este urmatoarea: “a existat un singur crestin si el a murit pe cruce, Evanghelia a murit pe cruce…si credinta este o adevarata viclenie crestina”.

Hiperboreanul nostru, asadar, este invins de umbrele bolii sale mentale. Dupa parerea lui Kramer JH. Friedrich Nietzsche a murit din cauza bolii Alzheimer.

Orice om are dreptul sa nu creada in Cristos dar ultimul cuvant ii apartine  lui Dumnezeu.

“Nietzsche a murit” semnat, Dumnezeu

Antropocentrismul efemer

Traim o epoca cu dinti de fier purtand in piept o inima de lut incatusata de sentimente relative.  Nietzsche spunea “Ruşine, ruşine şi ruşine – aceasta-i toată istoria omenirii.“. Purtam haine fara buzunare si Mamona arunca din nou cu zarul in dreptul fiecarui pacient.

Acest animal salbatic care alta data era liber si domn peste natura s-a lasat prins in lesa unui imparat strain crezand ca rationamentul sau este pur  si de folos societatii.

Comoditatea este fructul interzis din care majoritatea oamenilor simt nevoia sa guste.

Ne-am ingrasat, ne-am latit si ne-am inaltat in superficialitatea si in reflexul cainilor lui Pavlov.

Cum putem evada din inchisoarea  mandriei, orgoliilor, rautatii si a individualismului?

R: Asteptarea unei noi ordini mondiale, imperialism si subjugarea oamenilor. Astfel va renaste in oameni mila, dragostea de sine, iubirea aproapelui, speranta, credinta…

Cum a murit Constantin Brancoveanu si copiii sai

Plenipotentiarul venetian la Tarigrad, Andrea Memno, a fost de fata in 15 august 1714, la scena executiei lui Constantin Brancoveanu Voda si a membrilor familiei sale ucisi din porunca sultanului Ahmed. In scrisoarea sa catre dogele Venetiei, plenipotentiarul sau raporteaza astfel:

Duminica 15 august de dimineata, s-a taiat capul batranului principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui si unui boier care-i era vistier.

Iata cum s-a facut:

Inca de dimineata Sultanul Ahmed se puse intr-un caic imparatesc si veni la seraiul zis foisorul Jalikiacs pe canalul Marii Negre, in fata careia era o mica piata, unde au adus pe Brancoveanu Voievod, pe cei patru baieti ai lui si pe vistierul Vacarescu, i-au pus in genunchi unul langa altul la oarecare departare, un gade le-a scos caciulile din cap si Sultanul i-a mustrat facandu-i haini. Apoi le detera voie a face o scurta rugaciune.

Inainte de a se ridica securea asupra capului lor fura intrebati daca voiesc sa se faca turci si atunci vor fi iertati. Glasul cel inabusit de credinta al batranului Brancoveanu rasuna si zise inspaimantat de aceasta insulta:

“Fiii mei! Iata, toate avutiile si tot ce am avut am pierdut; sa nu ne pierdem insa si sufletele! Stati tare si barbateste, dragii mei, si nu bagati seama de moarte. Priviti la Hristos Mantuitorul nostru cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit; credeti tare intru aceasta si nu va miscati nici va clatiti din credinta cea pravoslavnica pentru viata si lumea aceasta.”

La aceste cuvinte Ahmed se facu ca un leu turbat si porunci sa li se taie capetele. Gadele infiorator, ridica securea si capul marelui vistier Enache Vacarescu se rostogoli pe pamant. Apoi se incepu cu uciderea copiilor. Cand gadele ridica securea la capul feciorului celui mai tanar al domnului, Beizadea Mateias, numai de 16 ani, acesta se ingrozi de spaima; sarmanul copilas, vazand atata sange de la fratii lui si de la Vacarescu, se ruga de Sultan sa-l ierte, fagaduindu-i ca se va face turc. Insa parintele sau, Domnul, al carui cap cazu in urma, infrunta pe fiul sau si zise: “Mai bine sa mori in legea crestineasca, decat sa te faci pagan, lepadandu-te de Iisus Hristos pentru a trai cativa ani mai mult pe pamant!

Copilasul asculta si ridicand capul, cu glas ingeresc zise gadelui: “Vreau sa mor crestin. Loveste!”

In urma ucise si pe Brancoveanu.

O Doamne! O Doamne! Pana-mi tremura cand va scriu Excelenta. Ceea ce am vazut … Ma intreb: putut-a fi de fata cineva sa nu fi plans, vazand capul nevinovatului Mateias tanar tinerel, rostogolindu-se pe jos, langa capul parintelui sau care se apropiase de-al copilului … parea a-l imbratisa…

Gadele stropit de sangele crestinesc, face un salut Sultanului Ahmed si se retrage. Sultanul insotit de plenipotentiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridica sa plece. Vazandu-ma cu ochii inlacrimati spuse Sultanul ca regreta acum ceea ce a savarsit…

De-a v-aţi ascunselea – game over

Ce gândeşti? Ce visezi? Chiar crezi că nu există nimeni care să-ţi cunoască cele mai adânci emoţii? Crezi că există cineva care să posede capacitatea să cunoască întru-totul latura virtuală a minţii tale? Care sunt tainele inimii tale? Care sunt dorinţele cele mai ascunse şi mai înflăcărate a vietii tale?

Să ne imaginăm următorul caz: Micul Teolog se gândeşte fără a scoate vre-un sunet sau a face vreun gest la un VW Golf Cabrio de culoare argintie, cu geamuri fumurii. Ficţiunea nu este realitate atomică. Din punctul meu de vedere nu există hazard şi fatalism. Totul are un scop iar viitorul poate fi influenţat chiar şi de o furnică care îşi face cărare prin nisip. Frunzele nu cad în “sus” de pe copaci şi nici viteza luminii nu poate fi depăşită cu bicicleta. Nu putem vorbi despre bine în lipsa râului şi nici despre frig în lipsa căldurii. Aşadar “gândul” (lumea virtuală a minţii umane) nostru nu poate exista fără o percepţie supranaturală a Cuiva. VW Cabrio cu geamuri fumurii poate avea minim 2 persoane în cunoştinţă de cauză (1 – Micul Teolog şi 2. Creatorul minţii umane).

Un gând murdar, o privire deocheată, o înjurătură “tăcută”, planificarea unui furt cât şi orice dorinţă anti-morală nu poate rămâne anonimă.

Atunci când eram copil mă jucam cu prietenii mei “tupu’ ” (De-a v-ati ascunselea). Ştiţi voi: “cine nu-i gata îl iau cu lopata !”. Uneori reuşeam să mă ascund destul de bine încât tupistul putea să mă caute până la apusul soarelui că tot nu mă găsea.

Chiar crezi că nimeni nu te vede? Chiar crezi că nimeni nu-ţi cunoaşte gândurile?

Sorry – Game over !

Sfanta Treime

Trinitatea cât şi paternitatea divină a Sfintelor Scripturi poate fi contestată doar prin afirmaţia „nimic nu e sigur – deci adevărul absolut nu există”. Aici mă aflu în asentimentul filozofului-teolog afirmând că nici expresia „nimic nu e sigur – deci adevărul absolut nu există”  atunci nu e vrednică de crezare.

Tatăl este perfect prin tot ceea ce face. Isus Cristos nu provine nici măcar dintr-o non-existenţă şi nu există un interval dintre Tatăl şi Fiul. Arius afirmă că  ”Fiul e creat (sau derivă) de la Tatăl” adică Fiul vine dintr-o non-existenţă. De aici provine şi sloganul eretic a lui Arius „A fost un timp când Fiul nu a fost”.

Iată cum îşi începe Atanasie „Întăia epistolă către Serapion Episcopul de Thmuis împotriva celor care hulesc şi spun că Duhul Sfânt este creatură”:

„Căci precum aceia care tăgăduind pe Fiul, tăgăduiesc şi pe Tatăl, aşa şi aceștia, grăind rău de Duhul Sfânt, grăiesc de rău pe Fiul. Cele două părţi şi-au împărţit împotrivirea  faţă de adevăr: unii cugetând împotriva Cuvântului, ceilalţi împotriva Duhului, îndreaptă aceeaşi hulă împotriva Sfintei Treimi”[1] ( 359-360 D.C.)

P.S Am atasat deasemenea una dintre cele mai  verosimile descrieri ale Trinitatii !

---

[1] Sfântul Atanasie cel Mare, Scrieri Partea a II-a, „Întâia epistolă către Serapion Episcopul de Thmuis împotriva celor care hulesc şi spun că Duhul Sfânt este creatură”: Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, Editura Institutului Biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1988, pag 23

Biblia de la Blaj 1795

Biblia sau Sfânta Scriptură este cea mai citită, apreciată şi dispreţuită carte din lume. Limbile în care au fost scrise cărţile din VT (Vechiul Testament- 39 cărţi) şi NT (27 cărţi) sunt în: ebraică, aramaică – Daniel şi Ezra şi respectiv  greaca koine. Toate Cărţile Noului Testament au fost scrise în limba greacă; mai mult, aceasta este o limbă greacă vorbită de oamenii simpli, numită “koinè“, şi nu este limba greacă clasică.

Biblia de la Blaj din 1795, cunoscută şi sub numele de Biblia lui Clain sau Biblia lui Bob, reprezintă cea de-a doua traducere a Sfintei Scripturi tipărită în limba română. Samuil Micu începe să traducă Biblia încă din anul 1783, pe vremea când era prefect de studii la Colegiul Sf. Barbara din Viena. Există opinii după care întreaga traducere a Bibliei ar fi fost încheiată deja în 1785. Sursele versiunii sale sunt vechea Biblie de la Bucureşti.

Pentru mai multe informaţii cu privire la alte Traduceri ale Bibliei în limba Romana vezi aici

Biblia de la Blaj va rămâne pentru mine, personal o comoară nepreţuită inspirându-mi în primul rând curiozitate apoi devotament şi încredere în veridicitatea cuvintelor Sfintei Scripturi.

Biblia de la Blaj 1795 (save target as)

Managementul portilor deschise

“Întraţi prin poarta cea strâmtă, că largă e poarta şi lată calea carea duce în perire şi mulţi sânt carii într printr-însa. Că strâmtă easte poarta şi îngustă calea carea duce în viiaţă şi puţini sânt carii o află pre dânsa”

(Biblia de la Blaj 1795)

Fragmentul “ne-fericit” al paradoxului fericirilor exoterice din Predica de pe Munte prezină un tablou virtual al realităţii tridimensionale.

Cuvântul “diavol” provine din grecescul “diabolos” care înseamnă: a rupe în două (dia), a desparte, a sfâşia. Unitatea poate persevera şi coexista doar în absolutul divin. (ex: Ioan 17:22  Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum noi suntem una).

Iată dar tabloul Managerului nostru: o pictură alb-negru cu 2 porţi deschise, 2 căi paralele  şi o mare mulţime de călători aflaţi pe cele 2 cărări, îndreptându-se către o poartă strâmtă sau largă.

Orice om normal care este în stare să facă o simplă diferenţă dintre o furnică şi un elefant, un hornar şi un înger va ajunge în următoarea contemplare: “cu sau fără” “ori-ori fără şi-şi” !

Iată căteva opoziţii lipsite de culoarea gri:

pomul bun – pomul rău

grâul – neghina

Dumnezeu – Mamona

poarta strâmtă- poarta largă

casa pe stâncă – casa pe nisip

lumină- întuneric

Isus- Beelzebul

robul milostiv – robul nemilostiv

dreapta – stânga

nuntaşii – cei de afară

oi – capre

iad-rai