Isus in Talmud

תַּלְמוּד-ul prezintă o colecție de discuții, meditații și povestiri rabinice cu o  tematică variată (instrucțiuni pentru interpretarea Tanakh-ului, Torei, Ketuvim-ului etc.)  Această literatură extra-biblică a fost ”canonizată” în urma unui proces gradual și are ca scop-actul pedagogic și exegeza. Talmudul este compus din două corpusuri: Talmud Yerushalmi și Talmud Bavli  (Talmudul Babilonian).

Articolul de faţă tratează  concis varianta talmudică a procesului, execuției, morții și vieții de apoi a lui Cristos. Așadar, am să folosesc ca metodă de prezentare cartea lui Peter Schäfer ”Jesus in Talmud” respectiv Travers Herford ”Christianity in Talmud and Midrash”.

”În ziua de Sabat, în ajunul Paștelor, Isus Nazarineanul a fost spânzurat. Isus a fost împroșcat cu pietre deoarece a practicat vrăjitoria, a instigat și a atras poporul lui Israel în idolatrie.” În urma procesul de lapidare a avut loc spânzurarea Vinovatului (varianta Mișna) nimeni nu l-a apărat pentru că a fost considerat vinovat de toți. (aici folosesc cuv. spânzurare pentru a fi cât mai fidel variantei Bavli, cu alte cuvinte ”noi l-am ucis (după lege) nu romanii!”).

Legea la care se referă Bavli este următoarea: Deut 21:21-23”Şi toţi oamenii din cetatea lui să -l ucidă cu pietre, şi să moară. Astfel să cureți răul din mijlocul tău, pentruca tot Israelul s’audă şi să se teamă.Dacă se va omorî un om care a săvîrşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, şi l-ai spînzurat de un lemn,²³trupul lui mort să nu stea noaptea pe lemn; ci să -l îngropi în aceeaş zi, căci cel spînzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu, şi să nu spurci ţara pe care ţi -o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.”

Realizând faptul că Isus avea prieteni la curtea lui Pilat, Talmudul afirmă că evreii (preoții și ceilalți oameni) au prevenit o oarecare răsturnare de situație reușind într-o mare măsură să evite legea romană. Pilat, finalmente neavând nici o altă alternativă în fața legii locale a confirmat decizia preoților.

Narațiunea este asemănătoare cu cea a N.T dar nota diferențială este dată de interpretare. Martorii nu sunt mincinoși și nici plătiți. Aceștia au jucat un rol important în condamnarea lui Isus aducând o contribuție pozitivă procesului. Legea (Tora) afirmă că în asemenea cazuri martorii trebuie să fie nelipsiți de la proces. Isus a fost judecat corect iar evreii au apreciat acest lucru.

Pilat a ezitat să îl condamne deoarece îl cunoștea personal și era conștient că prietenii săi (de la palat) nu îl vor vedea cu ”ochi buni” în cazul în care sentința va fi una pozitivă. Isus poartă numele de Ben Stada în anumite ipostaze talmudice iar locui execuției a avut loc în Lud, unde ”a fost spânzurat în ajun de Pesah”.

După momentul execuției Isus a murit și a ajuns în iad, într-un loc de chin și de căldură insuportabilă (Talmud Gittin 57a). Experimentând iadul Isus a venit în contact cu lumea vie prin vrăjitorie. Fiindu-i puse mai multe întrebări, Isus a răspuns: ”Israel merită să fie onorat în lumea aceasta iar cei ce trăiesc în preajma lui să nu îi facă rău ci să îi dorească binele.”  În cele din urmă a fost întrebat ”care este pedeapsa pentru cel care va răni pe Israel?” și El a răspuns ”locul unde  fierbe mizeria”. (aici cuv. mizerie poartă o conotație olfactivă )

Isus, fiul nelegitim al Mariei, nu a fost Ben Adonai (Fiul lui Dumnezeu) nici pe de parte un evreu adevărat sau un profet. El a fost lapidat conform Legii din pricina blasfemiei și vrăjitoriei.

pentru mai multe informatii puteti obtine cartea Christianity in Talmud and Midrash, by R. Travers Herford, B. A in PDF